Începând cu 16 martie a fost declarată oficial Starea de urgență pe teritoriul României, ulterior fiind stare de alertă, ceea ce a determinat lipsa competițiilor la nivel de copii și juniori, astfel că de aproximativ 4 luni și jumătate, sportivii (copiii) se pregătesc individual (majoritar) în baschetul românesc. Acestora li s-a ”interzis” dreptul la antrenamente colective, precum și la competiție, activitate sportivă care în mod normal reprezintă ”descătușarea nervoasă” a oricărui sportiv (copil) care s-a pregătit și își dorește să dovedească în cadrul unui ”examen” (competiție) că a evoluat sau că mai are nevoie de pregătire.

O situație neprezentată oficial în această perioadă de către specialiștii din sportul românesc, dar mai ales din baschetul românesc este ”BURNOUT” – ul în sport, respectiv în baschet pentru această perioadă pandemică. Dacă acest ”burnout” se raporta majoritar la suprasolicitare fizică, la ideea de supraantrenare sau muncă intensivă și necorelată cu importanța ”competiției”, în acest moment ne confruntăm cu un alt tip de ”burnout”, cel mental, ce determină o atenție mult mai mare asupra sportivilor (copiilor), în special al cerințelor în pregătire, factor determinant al unei competiții ”viitoare”, competiție ce din păcate nu se anunță prea curând.

Readucem aminte, dacă BURNOUT -ul ”normal” poate fi rezultatul unei supraantrenari (după caz), ceea ce poate conduce la epuizare, dezangajare, senzație de ineficiență, cădere motivațională și eventual până la pierderea încrederii în sine, putem spune că BURNOUT -ul ”mental” aduce noi necunoscute în comportamentul sportivului (copilului), deoarece acesta are (spre exemplu) o necunoscută în plus, chiar una importantă, și anume, pregătirea ”în gol” datorită lipsei și incertitudinii competiționale sau pregătirea ”la întâmplare” cu obiective pe termen foarte scurt, din 30 în 30 de zile cu speranța de a participa la o competiție ce se va anunța ”cât de curând”.

Sportivii (copii) ce anul acesta ar fi trebuit să aibă parte de un campionat de Baby și Minibaschet sau de campionate naționale 13 – 18 ani, în care aveau posibilitatea câștigării unei medalii la nivel național, au ratat această șansă la timpul ei (mai – iunie – iulie) și nu prea mai există speranțe sau certitudine că vor avea această șansă în lunile august – septembrie, iar odată cu începerea școlii (luna septembrie), aceștia vor fi oficial deja participanți ca vârstă, la o competiție de nivel următor, și anume 13 sau 19 ani (după caz).

Așa că, acestor sportivi (copii) li s-au stabilit ”repere” performanțiale, în care fiecare antrenor conform etapelor ”normale” în sport a căutat să ”managerieze” încă de anul trecut, din 2019, efortul acestora pentru a fi în ”vârf de formă” pentru perioada mai – iunie – iulie 2020. Însă, începând cu luna martie 2020, aceștia au intrat într-o zonă nouă, necunoscută, greu de adaptat și lipsită de minimele ”repere performanțiale”, prin antrenarea acasă cu sau fără ”încălzire” în apartament și lipsite în principal de coordonarea ”în direct” a antrenorului, dar cel mai important, lipsa unei competiții, indiferent de nivel și importanța acesteia.

Burnout -ul ”mental” actual este un dușman TĂCUT ce se caracterizează printr-o ”forțare accentuată” sau ”relaxare” a minții ”fără un scop”, deoarece în acest moment motivația lipsește cu desăvârșire, fiind greu de ”stabilizat” sau ”justificat” în majoritatea cazurilor, deoarece nu există în principal certitudinea unei competiții (așa cum am mai spus), fapt pentru care pregătirea sportivului individuală nu este de ajuns, mai ales că există necesitatea pregătirii colective, pregătire ce se lasă așteptată și care nu are un reper în timp bine stabilit în acest moment. De aici și lipsa reperului competițional, din păcate, la nivel de copii și juniori, care va fi ”mutat” în mod obligatoriu cu minim 1 lună de pregătire colectivă în vederea stabilirii ”cât de cât” a relațiilor de joc, precum și a pregătirii mentale în vederea obținerii de rezultate individuale în primul rând, apoi colective.

Sportivii (copii) deja au intrat într-o rutină ”accentuată” a unei pregătiri individuale lipsite de o motivație clară și mai ales de lipsa unei perspective de viitor apropiat, fapt ce va determina ca la momentul revenirii la activități sportive colective, mai exact competiții (nu doar antrenamente), aceștia să fie mult mai greu de motivat pentru a câștiga, indiferent că unii dintre ei vor avea dorința sau ”pofta” de a juca, lasând deocamdată la o parte aspectul organizațional pe timp de pandemie sau ulterior acesteia (teste, dezinfectări, etc.) ce va aduce cu siguranță problematică în plus față de ”rutina” obișnuită.

În final, burnout -ul ”mental” actual, în opinia noastră, este un dușman tăcut și foarte periculos al performanței, ce va deveni mult mai greu de depășit de către sportivi (copii), antrenorii având nevoie de cunoștințe aprofundate în pregătirea psihologică, mult mai bune decât cele din prezent, pentru a motiva sportivul lor (copilul tău) în perioada care urmează.

Vom reveni într-un articol următor cu o discuție purtată cu părinți și cluburi în această perioadă, referitor la MOTIVAȚIA sportivului (copilului), precum și a antrenorului în contextul actual, dar și a necunoscutelor din viitor.